A new ProZ.com translation contests interface is currently in development, and a preview contest is underway. Click here to visit the new interface »

Previous ProZ.com translation contests

Italian » Romanian - 3 finalists


Severgnini, Beppe. "Sport filosofico". 389 words
George Harrison era il mediano dei Beatles. Mediano geniale (non ci avrebbe regalato Something e Here Comes the Sun). Ma, comunque, un mediano. La mezzala era Paul McCartney. L’ala sinistra, senza dubbio, John Lennon. E con due così là davanti, i Fab Four potevano permettersi di tenere in squadra anche Ringo Starr, il Gamarra della situazione.

Il ragionamento, se ci pensate, si può estendere a famiglie, uffici, coppie, redazioni, associazioni e circoli ricreativi.

...Dimenticavo: ci sono quelli nati per fare gli arbitri. Ne conosciamo tutti: ogni volta che sorge una discussione, sentiamo nelle orecchie il loro antipatico fischietto. Non è una faccenda acustica, naturalmente. Il fischio può diventare un’occhiata, un silenzio, una smorfia, una particolare inclinazione della testa. L’uomo-nato-arbitro – o la donna: questa è una categoria dove molte femmine arrivano a livelli d’eccellenza – vuole decidere, stabilire, pacificare, mettere d’accordo. Anzi: dirimere. Il motto dell’arbitro per vocazione è: «Io dirimo».

Per dirimere – un’attività che gli procura un piacere quasi fisico – l’arbitro sceglie toni concilianti, oppure parole dure: dipende dalla sua personalità, e da come s’è svegliato quel mattino. Poi assegna punizioni (dirette, indirette), richiami, ammonizioni, occasionali espulsioni (in seguito si riunisce con la sua coscienza e stabilisce le giornate di squalifica).

Non c’è ufficio, compagnia, associazione o famiglia che non sia dotata di un arbitro. Talvolta è la persona più saggia, spesso la più impicciona. Nessuno le ha chiesto niente. Ma lei accorre, saltellando attraverso il campo della nostra vita. Ho litigato col mio fidanzato-portiere; di che t’impicci?, ragiona la ragazza-ala sinistra. Ma lui, l’arbitro, arriva con la faccetta compunta e la soluzione pronta. E magari il fidanzato viene cacciato, quando sarebbe stato sufficiente un richiamo verbale.

E i guardalinee, direte voi? Certo, ci sono anche loro. Aiutano l’arbitro a prendere le decisioni nella vita degli altri. Il tipico guardalinee si sente realizzato quando segnala un fuorigioco sospetto. Per esempio: voi siete a cena per lavoro con una bella collega, lui vi vede, riferisce al direttore di gara – non chiedete quale gara, lo sa lui – il quale, alla prima occasione, ne parla a vostra moglie, che non capisce e non gradisce (talvolta, le due cose insieme).

Come ovviare a tutto questo? Semplice: ammonite arbitro e guardalinee. Alla seconda ammonizione, cartellino rosso: fuori dai piedi. Il bello di questa partita è che si può fare.







Entry #1 - Points: 31 - WINNER!
George Harrison era mijlocaşul grupului Beatles. Mijlocaş genial (altfel nu ne-ar fi dăruit Something şi Here Comes the Sun). Dar, totuşi, un mijlocaş. Atacantul central era Paul McCartney. Atacantul de centru stânga era, fără îndoială, John Lennon. Şi cu doi dintre ei postaţi acolo, în faţă, Fab Four puteau să-şi permită să-l păstreze în echipă şi pe Ringo Starr, un Gamarra (n.t. fundaş paraguayan) al situaţiei.

Dacă stai să te gândeşti, acest raţionament se poate extinde la familii, birouri, cupluri, redacţii, asociaţii şi cluburi de recreere.

... Era cât pe ce să uit: mai sunt şi cei născuţi pentru a fi arbitri. Toţi îi cunoaştem: de fiecare dată când se iveşte o discuţie, ne ţiuie în urechi fluierul lor antipatic. Bineînţeles, nu este o chestie acustică. Fluierul poate deveni privire, tăcere, grimasă, un anume fel de a înclina capul. Bărbatul-născut-arbitru – sau femeia: acesta este un domeniu în care multe femei ajung la nivele de excelenţă – vrea să decidă, să stabilească, să facă pace, să pună de acord. Mai mult decât atât: să judece. Motto-ul arbitrului de vocaţie este: „Eu judec”.

Pentru a judeca – o activitate care îi provoacă o plăcere aproape fizică – arbitrul alege tonuri conciliatoare sau, dimpotrivă, cuvinte dure: depinde de personalitatea sa şi de cum s-a trezit în dimineaţa cu pricina. Apoi împarte pedepse (directe, indirecte), avertismente, admonestări, uneori eliminări (ulterior se întâlneşte cu propria-i conştiinţă şi decide care sunt zilele în care descalifică).

Nu există nici un birou, firmă, asociaţie sau familie care să nu fie dotată cu un arbitru. Uneori acesta este persoana cea mai înţeleaptă, adesea cea mai curioasă. Nimeni nu-i cere nimic. Dar ea sare în ajutor, ţopăind prin vieţile noastre. M-am certat cu logodnicul meu – portar; de ce te amesteci?, gândeşte fata – aripa stânga. Dar el, arbitrul, soseşte cu o figură dezolată şi cu soluţia pregătită. Şi poate că logodnicul este eliminat, când de fapt ar fi fost suficient un avertisment verbal.

Si arbitrii de linie, ziceţi? Desigur, există şi ei. Îl ajută pe arbitru să ia decizii care afectează vieţile altora. Arbitrul de linie tipic se simte împlinit atunci când semnalează un ofsaid suspect. De exemplu: sunteţi la o cină de lucru cu o colegă frumoasă, el vă vede, raportează şefului concurenţei – nu întrebaţi care concurenţă, ştie el – care, cu prima ocazie, îi vorbeşte despre asta soţiei dumneavoastră, care nu înţelege şi nu apreciază (uneori, ambele).

Cum să scăpaţi de toate astea? Simplu: avertizaţi arbitrul şi arbitrul de linie. La cel de-al doilea avertisment, cartonaş roşu: valea! Frumuseţea acestui joc este că se poate juca.
Felicitări călduroase!



Entry #2 - Points: 29
anonymous
George Harrison era mijlocaşul Beatles-ilor. Mijlocaşul genial (altfel nu ne-ar fi dăruit Something şi Here comes the Sun), dar, oricum, un mijlocaş. Pe post de inter era Paul McCartney. Aripa stângă era, fără îndoială, John Lennon. Şi cu aceştia doi acolo, la înaintare, cei de la Fab Four îşi puteau permite să îl menţină în echipă şi pe Ringo Star, acel Gamarra al situaţiilor.

Dacă vă gândiţi bine, acest raţionament poate fi extins şi asupra familiilor, instituţiilor, cuplurilor, redacţiilor, asociaţiilor şi cercurilor recreative.

...Uitasem: există cei născuţi să facă pe arbitrii. Cunoaştem cu toţii asemenea persoane: de fiecare dată când apare o discuţie, ne răsună în urechi fluierul lor antipatic. Evident, nu este vorba despre o situaţie acustică. Fluierul poate deveni o ocheadă, un moment de tăcere, o grimasă, un anumit mod de a înclina capul. Bărbatul-născut-arbitru - sau, de ce nu, femeia (aceasta fiind o categorie unde multe femei ating niveluri de excelenţă) - vrea să decidă, să stabilească, să împace, să pună de acord, ba chiar să pună capăt unei controverse. Moto-ul arbitrului din vocaţie este: «Eu pun capăt controverselor».

Pentru a pune capăt controverselor - o activitate care îi produce o plăcere aproape fizică- arbitrul alege tonuri conciliante sau, dimpotrivă, cuvinte dure: depinde de personalitatea acestuia şi de modul în care s-a trezit în dimineaţa respectivă. Apoi distribuie pedepse (directe sau indirecte), avertismente, sancţiuni, expulzări ocazionale (după aceea se împacă cu propria conştiinţă şi stabileşte zilele de descalificare).

Nu există instituţie, companie, asociaţie sau familie care să nu fie dotată de un arbitru. Uneori este persoana cea mai înţeleaptă, dar deseori este cea mai băgăreaţă. Chiar dacă nimeni nu i-a cerut nimic, ea vine în ajutor, săltând de zor pe câmpul vieţii noastre. M-am certat cu logodnicul meu-portar; de ce te bagi? se gândeşte tânăra fată -aripa stângă. Însă apare el, arbitrul, cu o faţă îndurerată şi cu soluţia promptă. Şi poate că logodnicul este alungat, când ar fi fost suficient un avertisment verbal.

Şi arbitrii de linie, aţi spune voi? Desigur, există şi aceştia. Îl ajută pe arbitru să ia decizii în viaţa celorlalţi. Arbitrul tipic de linie se simte realizat când semnalează un ofsaid suspect. De exemplu, sunteţi la o cină de lucru cu o colegă frumoasă, el vă vede, relatează acest lucru directorului întrecerii - nu întrebaţi care întrecere, ştie el - iar acesta, cu prima ocazie, menţionează acest lucru soţiei dumneavoastră, care nu înţelege şi nu îi place (uneori, ambele lucruri deodată).

Cum să preîntâmpinaţi toate acestea? Este simplu: sancţionaţi arbitrul  central şi arbitrii de linie; la a doua sancţiune, cartonaş roşu: pleacă de aici. Partea frumoasă a acestei partide este că se poate face aşa.



Felicitări călduroase!



Entry #3 - Points: 16
George Harrison era mijlocasul formatiei Beatles. Mijlocas genial (altfel nu ne-ar fi daruit Something si Here Comes the Sun). Cu toate astea, un mijlocas. Mijlocasul central era Paul McCartney. Mijlocasul stanga, fara indoiala, John Lennon. Cu doi asa in frunte, cei din Fab Four puteau sa-si permita sa-l tina in echipa si pe Ringo Starr, un Carlos Gamarra al situatiei.

Acest rationament, daca va ganditi bine, se poate extinde si pentru familii, birouri, perechi, redactii, asociatii si cluburi de recreere.

...Era sa uit: exista cei facuti pentru a fi arbitri. Ii cunoastem cu totii: de fiecare data cand se isca vreo discutie, se aude antipaticul lor fluier. Nu este ceva legat de acustica, bineanteles. Fluieratul se poate transforma intr-o privire, o tacere, o grimasa, o anumita inclinatie a capului. Barbatul-nascut-arbitru- sau femeia: in aceasta categorie multe femei ating nivele exceptionale- vrea sa decida, sa stabileasca, sa impace, sa puna de acord. Sau mai degraba: sa puna capat. Deviza arbitrului din vocatie este: „Eu pun capat”.

Pentru a pune capat- activitate care ii procura o placere aproape fizica- arbitrul adopta un ton ingaduitor, sau din contra, cuvinte aspre: depinde de personalitatea sa si de modul in care s-a trezit in acea dimineata. Dupa aceea imparte pedepse (directe, indirecte), avertizari, sanctiuni, eliminari ocazionale (dupa care isi asculta constiinta si stabileste zilele de descalificare).

Nu exista birou, societate, asociatie sau familie care sa nu aiba un arbitru. Cateodata este persoana cea mai inteleapta, insa de cele mai multe ori e cea mai bagareata. Nu i-a cerut nimeni nimic. Dar ea ne sare in autor, topaind de-a lungul terenului vietii noastre. M-am certat cu al meu logodnic-portar; de ce te bagi?, se gandeste fata-aripa stanga. Dar el, arbitrul, soseste cu fetisoara mahnita si cu solutia gata pregatita. Si poate logodnicul e alungat, cand ar fi fost de ajuns doar o avertizare verbala.

Dar tusierii, veti zice voi? Desigur, sunt si ei. Ajuta arbitrul sa ia decizii pentru viata altora. Tusierul tipic este multumit cand semnaleaza un offsaid suspect. De exemplu: sunteti la o cina in interes de serviciu cu o colega frumoasa, el va vede, ii spune responsabilului de concurs- nu ma intrebati ce concurs, stie el-, care, cu prima ocazie, ii spune sotiei dumneavoastra, care nu intelege si nu accepta (uneori, amandoua).

Cum se preintimpina toate astea? Simplu: avertizati arbitru si tusieri. La a doua avertizare, cartonas rosu: valea. Partea frumoasa a acestei partide e ca poate avea loc.



« return to the contest overview



Translation contests
A fun way to take a break from your normal routine and test - and hone - your skills with colleagues.