This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
From “La motivazione delle risorse umane per il successo di un'organizzazione” by Ranieri de Maria. 339 words
Le risorse umane all’interno di ogni organizzazione rivestono la massima importanza. Se è vero che esse comportano maggiori difficoltà di gestione, tuttavia al loro interno sono insite elevate potenzialità di miglioramento, e ciò richiede un’attenzione particolare.
L’istruzione degli addetti deve essere curata dal punto di vista teorico e pratico, e a essi deve essere sempre fornita una chiara e forte motivazione allo svolgimento del lavoro. Ciò comporta che si proceda alla responsabilizzazione massima nell’adempimento delle funzioni, operando sempre verso l’integrazione, nel funzionamento della struttura e nel contesto sociale. Il personale deve essere orientato a concepire il lavoro o le sue attività, in generale, in funzione collettiva o sociale, e ogni addetto deve essere spinto a sviluppare un’attività formativa verso gli altri soggetti del capitale umano dell’organizzazione.
Ci sono più fattori che concorrono al successo di un’organizzazione. Se è importante che essa conti un’autorevole figura leader, è bene ricordare sempre che un capo esercita il suo ruolo all’interno di un gruppo strutturato. Il coordinamento pertanto non basta: appare essenziale il recepimento da parte del gruppo delle indicazioni del leader e l’azione conseguente del gruppo stesso.
La funzione di un organizzatore efficace è quella di trascinare i collaboratori, affrontare e risolvere i problemi, aiutare a superare gli ostacoli e creare la motivazione per raggiungere gli obiettivi. Come è evidente, se il gruppo non partecipa attivamente a queste azioni, rispondendo adeguatamente, tutto ciò che il leader compie non otterrà i frutti sperati. È necessario quindi porsi anzitutto un quesito: come si possono “convincere” le persone che fanno parte di un’organizzazione, e, in particolare, di un gruppo di staff, a seguire il leader partecipando attivamente al conseguimento dello scopo dell’organizzazione? La risposta è semplice e complessa al contempo: è necessario che le persone condividano le finalità dell’organizzazione. Non è sufficiente che siano solo consapevoli dell’esistenza di tali finalità e che le conoscano, ma è necessario che abbiano una consapevolezza attiva nel conseguirle e si sostengano a vicenda nel raggiungerle. Solo in tal modo si forma quella collaborazione che crea il lavoro di gruppo.
The winning and finalist entries are displayed below.To view the like/dislike tags the entries received simply click on the "view all tags" link on the right hand corner of each entry.
You can leave your feedback for this pair at the bottom of the page.
Congratulations to the winners and thanks to all the participants!
Resursele umane au o importanţă fundamentală în cadrul fiecărei organizaţii. Dacă este adevărat că acestea implică dificultăţi de gestionare mai mari, le este totuşi inerent un potenţial ridicat de îmbunătăţire, ceea ce face necesară o atenţie specială.
Instruirea angajaţilor trebuie să se facă din punct de vedere teoretic şi practic, iar acestora trebuie să li se ofere întotdeauna o motivaţie clară şi puternică în desfăşurarea activităţii. Aceasta presupune o responsabilizare maximă în îndeplinirea atribuţiilor, acţionându-se întotdeauna în sensul integrării, în funcţionarea unităţii şi în contextul social. Personalul trebuie să fie orientat spre a-şi înţelege munca sau activităţile, în general, ca având o funcţie colectivă sau socială, iar fiecare angajat trebuie să fie stimulat să desfăşoare o activitate formativă faţă de ceilalţi subiecţi ai capitalului uman al organizaţiei.
Sunt mai mulţi factori care concură la succesul unei organizaţii. Dacă este important ca aceasta să aibă un lider cu autoritate, este bine să ne amintim întotdeauna că un şef îşi exercită rolul în cadrul unui grup structurat. De aceea, coordonarea nu este suficientă: este esenţial ca grupul să adere la indicaţiile liderului şi să acţioneze în consecinţă.
Rolul unui organizator eficace este de a trage după sine colaboratorii, de a înfrunta şi a rezolva problemele, de a ajuta la depăşirea obstacolelor şi de a crea motivaţia pentru atingerea obiectivelor. După cum este evident, dacă grupul nu participă în mod activ la aceste acţiuni, răspunzând în mod adecvat, nimic din ceea ce face liderul nu va da roadele sperate. Prin urmare, este necesar să ne punem înainte de toate o întrebare: cum pot fi „convinse” persoanele care fac parte dintr-o organizaţie, în special dintr-o echipă, să-l urmeze pe lider participând activ la îndeplinirea scopului organizaţiei? Răspunsul este simplu şi complex în acelaşi timp: este necesar ca persoanele să împărtăşească scopurile organizaţiei. Nu este suficient doar să fie conştienţi de existenţa acestor scopuri şi să le cunoască, ci este necesar să aibă o conştiinţă activă în urmărirea acestora şi să se susţină reciproc în atingerea lor. Numai în acest fel se formează acea colaborare care creează munca în echipă.
Mulţumesc frumos colegilor care au votat pentru traducerea propusă de mine, precum şi celor care au evidenţiat soluţiile mai mult sau mai puţin reuşite.
Resursele umane din cadrul oricărei organizații au cea mai mare importanță. Chiar dacă este adevărat că sunt mai greu de gestionat, totuși în cadrul lor există înnăscute potențialități de ameliorare, motiv pentru care au nevoie de o atenție deosebită.
Instruirea personalului trebuie realizată atât teoretic cât și practic; resurselor umane trebuie să li se furnizeze în permanență o puternică și clară motivare necesară desfășurării muncii. De aceea trebuie să se acționeze pentru implicarea totală a personalului în îndeplinirea sarcinilor și pentru realizarea integrării în cadrul funcționării sistemului și în cadrul contextului social. Personalul trebuie îndrumat să conceapă munca sau activitatea sa în general, ca pe o activitate colectivă sau socială și fiecare angajat trebuie stimulat să desfășoare o activitate formativă adresată altor persoane din capitalul uman al organizației.
Există mai mulți factori care contribuie la succesul unei organizații. Chiar dacă este important ca organizația să aibă un lider de prestigiu, trebuie să ne amintim întotdeauna că un șef își exercită rolul în cadrul unui grup structurat. Așadar, coordonarea nu este suficientă: este esențial ca grupul să înțeleagă indicațiile liderului și să acționeze în consecință.
Rolul unui organizator eficient este să-și atragă colaboratorii, să înfrunte și să rezolve problemele, să ajute la depășirea obstacolelor și să-i motiveze pe colaboratorii săi în vederea îndeplinirii obiectivelor. Este evident că, dacă grupul nu participă activ la aceste acțiuni și nu răspunde în mod adecvat, tot ceea ce liderul întreprinde nu va aduce roadele așteptate. Așadar, trebuie să ne punem întrebarea: cum se pot „convinge” persoanele care fac parte dintr-o organizație și mai ales cele din grupul de conducere (staff-ul), să urmeze liderul și să participe activ la îndeplinirea scopului organizației? Răspunsul este simplu și complicat în același timp: este necesar ca persoanele să împartășească obiectivele organizației. Nu este suficient să fie doar informați de existența acestor obiective și să le cunoască, ci trebuie în mod activ să le îndeplinească și să se susțină reciproc pentru îndeplinirea lor. Doar în acest fel se formează acea colaborare care dă naștere grupului de lucru.
În cadrul oricărei organizaţii, resursele umane sunt de maximă importanţă. Dacă este adevărat că acestea implică eforturi mai mari de administrare, nu este mai puţin adevărat că în ele rezidă importante capacităţi de dezvoltare, iar acest lucru necesită o atenţie deosebită.
Instruirea angajaţilor trebuie asigurată din punct de vedere teoretic şi practic, şi este necesar ca acestora să li se ofere constant o motivaţie clară şi puternică pentru desfăşurarea activităţii. Acest lucru presupune să se procedeze la o maximă responsabilizare în îndeplinirea sarcinilor, acţionându-se constant în direcţia integrării, în funcţionarea structurii şi în contextul social. Personalul trebuie să fie orientat spre a concepe munca sau activităţile pe care le desfăşoară, în general, prin prisma funcţiei lor colective sau sociale, şi fiecare angajat trebuie stimulat să desfăşoare o activitate formativă în raport cu ceilalţi subiecţi ai capitalului uman din organizaţie.
Există mai mulţi factori care concură la succesul unei organizaţii. Dacă este important ca aceasta să conteze pe figura autoritară a unui manager, este de asemenea bine să ne amintim întotdeauna că un şef îşi exercită rolul în cadrul unei echipe structurate. Prin urmare, coordonarea nu este suficientă: devine esenţială recepţionarea de către echipă a indicaţiilor managerului şi acţiunea ulterioară a echipei propriu-zise.
Rolul unui organizator eficient este acela de a-i încuraja pe colaboratori, de a se confrunta cu problemele şi a le rezolva, de a ajuta la depăşirea obstacolelor şi de a crea motivaţia necesară pentru atingerea obiectivelor. Este evident că, dacă echipa nu participă activ la aceste acţiuni, răspunzând în mod adecvat, tot ceea ce întreprinde managerul nu va duce la rezultatele scontate. Prin urmare, trebuie să ne punem înainte de toate o întrebare: cum pot fi „convinse” persoanele care fac parte dintr-o organizaţie şi, în special, dintr-un grup de personal, să-l urmeze pe manager, participând activ la realizarea scopului organizaţiei? Răspunsul este în acelaşi timp simplu şi complex: este necesar ca persoanele în cauză să adere la obiectivele organizaţiei. Nu este suficient ca acestea să fie doar conştiente de existenţa unor astfel de obiective şi să le cunoască, trebuie ca ele să dea dovadă de o conştientizare activă în urmărirea obiectivelor respective şi să se susţină reciproc pentru a le atinge. Numai în acest fel se formează acea colaborare care generează munca în echipă.
Resursele umane au o importanţă vitală în interiorul oricărei organizaţii. Deşi implică mari probleme de management, există un ridicat potenţial inerent de perfecţionare, şi prin urmare, necesită o atenţie deosebită.
Instruirea angajaţilor trebuie să fie tratată atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic şi trebuie să li se ofere întotdeauna o motivaţie clară şi solidă pentru a munci. Acest lucru implică instituirea unui grad ridicat de responsabilizare în îndeplinirea atribuţiilor, lucrând întotdeauna către integrare, în funcţionarea structurii şi în contextul social. Personalul trebuie să fie îndrumat către a concepe munca sau activitatea pe care o efectuează, în general, ca pe o funcţie colectivă sau socială şi fiecare angajat trebuie încurajat să desfăşoare o activitate de instruire faţă de ceilalţi membri ai capitalului uman al organizaţiei. Există mai mulţi factori care concurează pentru reuşita unei organizaţii. Dacă este important ca aceasta să se bazeze pe o figură influentă de conducător, trebuie ţinut cont mereu de faptul că un şef îşi exercită rolul în interiorul unui grup organizat. Totuşi nu este destul să coordonezi: se pare că este esenţial ca grupul să primească indicaţii de la conducător şi să acţioneze în consecinţă.
Un organizator eficient trebuie să antreneze colaboratorii, să rezolve problemele, să ajute la depăşirea obstacolelor şi să creeze motivaţia necesară pentru a îndeplini obiectivele. După cum este evident, dacă grupul nu participă în mod activ la aceste acţiuni, răspunzând corespunzător, orice ar face conducătorul, nu va obţine rezultatele aşteptate. Deci trebuie să ne punem mai întâi o întrebare: cum se pot "convinge" persoanele care fac parte dintr-o organizaţie, şi mai ales un grup de membri ai personalului, să urmeze conducătorul, participând activ la atingerea scopului organizaţiei? Răspunsul este simplu şi complex în acelaşi timp: trebuie ca indivizii să împărtăşească scopul organizaţiei. Nu este suficient ca aceştia să fie conştienţi de existenţa acestui scop şi să îl cunoască, ci trebuie să aibă o cunoştinţă activă în ceea ce priveşte îndeplinirea acestuia şi să se susţină unul pe altul pentru a-l duce la îndeplinire. Doar în acest modl se generează acea colaborare la care se ajunge prin munca în echipă.
Resursele umane în interiorul unei organizaţii îmbracă importanţa maximă. Dacă este adevarat ca acestea comportă dificultăţi mai mari de gestiune, totodată există în interiorul lor un potenţial ridicat de progres, şi aceasta cere o atenţie deosebită.
Instruirii angajaţilor trebuie să i se acorde atenţie din punct de vedere teoretic şi practic şi trebuie mereu să li se arate o motivaţie clară şi puternică pentru desfăşurarea muncii. Acestea duce la trecerea la responsabilizarea maximă în exercitarea funcţiilor, operând mereu către integrare, în funcţionarea structurii şi în contextul social. Personalul trebuie să fie orientat pentru a percepe munca sau activităţile sale, în general, în funcţia colectivă sau socială, şi fiecare lucrător trebuie să fie încurajat să dezvolte o activitate formativă pentru alţi subiecţi ai capitalului uman al organizaţiei.
Sunt mai mulţi factori care concură la succesul unei organizaţii. Dacă este important ca aceasta să numere o figură lider autoritară, e bine să ne amintim mereu că un şef exercită rolul său în interiorul unui grup structurat. Coordonarea însă nu este de ajuns: devine esenţială receptarea din partea grupului a indicaţiilor liderului şi acţionarea în consecinţă a grupului insuşi.
Rolul unui organizator eficace este acela de a trage colaboratorii după el, de a înfrunta şi rezolva problemele, ajutorul în depăşirea obstacolelor şi crearea motivaţiei pentru a atinge obiectivele. În mod evident, dacă grupul nu participă în mod activ la aceste acţiuni, răspunzând în mod adecvat, toate realizările liderului nu vor obţine rezultatele sperate. Este necesar deci înainte de toate să se pună întrebarea: cum se pot “convinge” persoanele care fac parte dintr-o organizaţie şi în special dintr-un grup de staff, să urmeze liderul participând în mod activ la atingerea scopului organizaţiei? Răspunsul este simplu şi complicat în acelaşi timp: este necesar ca persoanele să condividă scopul organizaţiei. Nu este suficient ca să fie conştiente de existenţa acestor scopuri şi să le cunoască, ci e necesar să aibă o conştiinţă activă pentru a le obţine şi să se susţină pe rând pentru a le atinge. Numai în acest fel se formează acea colaborare care crează munca de grup.
Resurse umane din cadrul fiecărei organizaţii sunt de cea mai mare importanţă. Cu toate acestea implică mai multe probleme de management, cu toate acestea, sunt inerente în ele un potenţial mare de ameliorare, şi aceasta necesită o atenţie specială.
Educaţia de angajaţi trebuie să fie tratate din punctul de vedere al teoretice şi practice, iar acestea trebuie să fie întotdeauna o motivaţie clară şi puternică pentru munca. Acest lucru presupune organizarea pentru responsabilitatea maximă în îndeplinirea sarcinilor de lucru, întotdeauna spre integrarea în modul de funcţionare a structurii şi contextul social. Personalul ar trebui să fie direcţionate pentru a concepe a operei sau a activităţilor sale, în general, colective sau sociale funcţie, şi de fiecare angajat trebuie să fie încurajate să dezvolte o activitate de învăţământ la alte subiecte de organizare umană.
Există câţiva factori care contribuie la succesul unei organizatii. În timp ce este important ca această cifră conturi de lider cu autoritate, întotdeauna amintesc că un lider îşi exercită rolul său în cadrul unui grup structurat. De coordonare, prin urmare, nu este de ajuns: este esenţială pentru punerea în aplicare de către grupul de a creanţelor rezultate din lider şi de acţiune al grupului.
Funcţia de o organizaţie eficient este de a glisa de angajaţi, pentru a aborda şi de a rezolva probleme, ajuta la depăşirea obstacolelor şi de a crea motivaţia de a atinge obiectivele. După cum este evident, în cazul în care grupul nu participă în mod activ la aceste acţiuni, de a răspunde în mod corespunzător, indiferent de lider nu se obţine rezultatele dorite. Prin urmare, este necesar de a cere mai întâi o întrebare: cum poate "convinge" oamenii care fac parte dintr-o organizaţie, şi, în special, un grup de personal, să urmeze liderul prin participarea în mod activ la atingerea scopului de organizare? Răspunsul este atât de simplu şi complexă: este necesar ca oamenii împărtăşesc obiectivele organizatiei. Acesta nu este de ajuns că acestea sunt doar conştienţi de existenţa unor astfel de scopuri şi care ştiu, dar trebuie să aibă un activ pentru atingerea gradului de conştientizare şi sprijin reciproc în realizarea acestora. Numai în acest fel, sub formă de colaborare care creează munca în echipă.
